Cataracta reprezintă modificarea clarității aparută la nivelul cristalinului, care blochează trecerea fasciculului luminos către retină. Retina transformă lumina într-un semnal neurologic pe care creierul îl interpretează ca vedere. Dezvoltarea cataractei este, de obicei, un proces treptat apărut ca urmare a îmbătrânirii normale, însă, în unele cazuri boala poate avansa rapid.

Cataracta afectează aproximativ 60% din persoanele de peste 60 de ani în SUA, fiind realizate peste 1,5 milioane de operații de cataractă în fiecare an.

Cauzele care duc la apariția cataractei:

– Inflamaţiile intraoculare

– Factorii ereditari

– Vârsta înaintată

– Expunerea excesiva la razele ultraviolete

– Diabetul zaharat

– Fumatul

– Tratamentul cu anumite medicamente (precum corticosteroizii)

– Utilizarea pe termen lung a statinelor şi a fenotiazinelor

– Leziunile oculare

– Tipuri de cataractă

– Cataracta congenitală sau infantilă

– Cataracta nucleară

– Cataracta corticală

– Cataracta subcapsulară posterioară

Simptomele cataractei

Cataracta poate cauza o varietate de simptome şi modificări vizuale precum: vederea înceţoşată, vederea dublă, schimbări frecvente ale lentilelor la ochelarii de vedere, fotofobie (senzație vizuală neplacută produsă de lumină).

Cataracta este, de obicei, progresivă nefiind asociata cu dureri sau roşeaţa ochilor, cu excepţia cazului în care boala devine severă.

Diagnosticarea cataractei

Diagnosticarea cataractei se face relativ simplu în sensul că un examen oftalmologic de rutină poate fi suficient pentru recunoașterea acestei boli. Atunci când este pus diagnosticul de cataractă, se examineaza, de asemenea, întregul ochi, iar istoricul medical al pacientului trebuie sa fie cunoscut de către medicul oftalmolog. Diagnosticul se pune în urma următoarelor investigații: test de acuitate vizuală, test de refracţie, test de refracţie, test de refracţie, tonometria, dilatarea pupilei, testarea sensibilității la contrast.

Tratamentul cataractei

Singura metoda de tratament utilizată până în acest moment este intervenția chirurgicală. Intervenția constă în îndepărtarea cristalinului deteriorat și înlocuirea acestuia cu o lentilă de contact cu o funcție asemănătoare. Decizia de a interveni chirurgical se face în functie de simptomele și gravitatea bolii, precum și în funcție de cât de mult este afectată rutina zilnică a pacientului de această afecțiune.

Exista trei tehnici de bază pentru chirurgia cataractei:

Facoemulsificarea: Aceasta este cea mai comună formă de îndepărtare a cataractei, fiind efectuată, de obicei, în mai puţin de 30 de minute.

Extracția extracapsulară: Aceasta tehnică necesită o incizie mai mare, astfel încât cataracta poate fi eliminată dintr-o singură bucată, fără a fi fragmentată în interiorul ochiului. O lentilă artificială este plasată în acelaşi sac capsular utilizând tehnica facoemulsificării.

Extracția intracapsulară: Această metodă este foarte rar utilizată astăzi, dar se poate dovedi mai utilă în cazurile unor traumatisme semnificative.